Nu, nu m-am apucat de politică, trebuie să ai “talente” pentru așa ceva… și mult tupeu.
Așadar, povestea mea începe în anul 2013, anul în care contractul cu Bechtel era denunțat de partea română, datorită costurilor mari și ritmului de lucru lent. După 6 ani, descoperim că din cei 415 km de autostradă, au fost construiți 52 km de către firma americană și apoi, în următorii ani, numai 23 km de alte firme.
Și dacă pe atunci se afirma că cei 2,8 miliarde EUR reprezintă o sumă prea mare pentru autostradă, acum pentru cei mai puțin de 350 km rămași, guvernul estimează că mai trebuie numai… 5,3 miliarde EUR. Adică, Bechtel făcea la jumătate de preț… dacă ar fi reușit să împace pretențiile tuturor prim-miniștrilor.
Mai precis, contractul încheiat de guvernul Năstase a fost rediscutat după doi ai de guvernul Tăriceanu, nemulțumit că nu a fost “băgat” în seamă de americani. Și dacă aceștia au reușit să îl împace, circul nu sa terminat, deoarece guvernul Boc sa dovedit și el nemulțumit.
Deși au rezistat la atâtea guverne, cei de la Bechtel au cedat în fața tandemului Ponta-Dan Șova, când șeful marilor proiecte de infrastructură, o titulatură special inventată peste noapte, a închis afacerea de tot. Și ca să nu mai existe discuții în viitor, dosarul cu contractul dintre statul român și Bechtel a dispărut de tot, fără mare tam-tam.
Curat murdar, și bineînțeles ghiciți cine va plăti la final…
Așadar, un prim ministru ales măcar pentru zece ani, dacă nu pe viață, probabil că va reuși să termine faimoasa autostradă Transilvania. De ce? Pentru că, experiența ne învață, un singur prim-ministru este mai ușor de “convins” decât… mai mulți.
Pe de altă parte, băieții deștepți sunt peste tot. Dacă tot vorbim de proiecte de infrastructură importante.
Astfel, ori de câte ori încep exproprierile pentru un proiect de infrastructură, suprafețe mari de teren care vor fi preluate de stat își schimbă brusc proprietarul înainte de a se anunța oficial de exemplu traseul unei autostrăzi. Cine știe, câștigă.
Dar, se mai întâmplă să se și renunțe la aceste lucrări, și cum în ultimii ani sa întâmplat destul de des, terenul este dat înapoi și statul vrea banii… și deci toată afacerea cu îmbogățirea peste noapte prin cedarea terenului cade.
Așa că interesele înalte au căutat, și găsit, o rezolvare: Avocatul Poporului a contestat legea privind expropierea pentru cauză de utilitate publică. Teoretic, totul sună foarte corect: dacă omul a luat banii, poate ia cheltuit și nu mai are de unde să îi dea înapoi. Mai departe însă, nu prea este clar ce se dorește: statul să dea terenul înapoi proprietarului și acesta din urmă să păstreze și banii, sau pur și simplu să rămână cu un teren inutil.
Concluza: băieții deștepți au câștigat din nou, demonstrându-ne încă odată că EI sunt deștepți și NOI proști. Că doar banii dați de stat de unde credeți că vin?
